nic |
Art 1 |
This page was last updated on: 21 November, 2001
Contrast Daca tot sunt albe noptile de ce nu le-as scrie cu albe, negre, sau cenusii cuvinte? Cele negre se vad, cele cenusii se vad, cele albe se pierd pe toata intinderea noptii. Noptile albe... Oare nu sunt ele facute tocmai din gindurile mele albe? nic 11 Iun. 2001 |
Plins Plingea camila mea... Naiv cum sunt, am crezut ca a baut prea multa apa, sau... nu stiu ce sa cred... poate i-a intrat nisip in ochi, sub pleoapa... De praful aridului pamint, oricum, sunt plini si ochii mei, dar nu-mi pot permite sa pling. Trebuie sa am limpede privirea ratacit cum sunt, sa gasesc izbavirea. Se mai aud si lei... Oare am sa mai rezist mult? Incotro s-o apuc, spre fintina, sa ma racoresc? Spre vreun altar, sa ma "incalzesc"? Taticule, de ce-mi plinge camila? Mi-a inteles in sfirsit cautarea? Mi-a inteles nedumerirea? Mai bine daca luam avionul direct spre cer? nic 18 Iul. 2001 |
Intre zi si noapte Val dupa val, venea marea spre mine... La un capat se pregatea sa-mi inghita soarele si sa ma lase singur in noapte. La celalalt capat, imi sapa necontenit la picioare furindu-mi nisipul de sub talpi. O vedeam ca pe un dusman, dar cind am inteles-o, m-am rusinat de gindurile mele rele, iar soarele si-a aplecat privirea si a rosit. Marea, de fapt, mi se inchina cu fiecare val si tinguindu-se imi spala cu lacrimi picioarele... Apoi respectindu-ma, se intorcea in sine... Tot ea mi-a oferit si ceata ca sa nu vad muntii inalti si pentru o clipa, sau poate pentru un ceas, m-am simtit mai presus de orice, de soare, de mare, de lume... un singur lucru era mai presus de mine: gindul la tine... nic 05 Aug. 2001 |
nic |
Timp liber Mina mea e plina de poezii interzise, de imnuri de iubire imposibila drese cu versuri de dor... Singurul care nu-i da voie sa le scrie, e capul cu ratiunea lui, cu educatia lui, cu prudenta lui. Mina asculta de cap si se usca incet. A venit noaptea si capul doarme... A venit dimineata si perna mea e scrisa cu versuri... Nu le cititi dragii mei, - le acoperi mina cu ingrijorare - nu sunt pentru voi! Fie-va destula mina care va slujeste ziua... nic 10 Iun. 2001 |
Viata dubla Am aflat de curind ca am o viata dubla. M-am simtit sfisiat cind s-au intilnit cele doua vieti ale mele, tocmai in inima... Una ma trage spre stinga, cealalta ma impinge spre dreapta. Una ma azvirle in sus, cealalta sta agatata de mine, elastica, nici macar nu pot sa ma rup... si nici nu stiu din toate astea, ce face una si ce face alta si sunt atit de egale, ca nici nu pot sa ma misc... Lumea spune: "Ce om calm!" "Ce baiat cuminte!" Dar eu sunt doar blocat intre cer si pamint. Razboiul din mine e pace pe dinafara... Sunt ca un nor ce pluteste incet si ploaia-l omoara, tot ea se inalta si-l face iar nor... Nu vad alta solutie decit sa vina un mintuitor, sa treaca de partea mea in stinga, sau... dreapta... Arata-te mintuitorule odata si elibereaza-ma pe vreo cale, sau alta... nic 21 Iul. 2001 |
Riul Am vazut odata un riu. Curgea dezordonat si s-a pierdut printre firele de nisip, undeva... Cauta drumul spre mare si totusi se termina... Apoi doar caldura si uscaciune... M-am uitat intr-un ochi de apa mai linistit si ca prin minune, o frunza s-a retras suflata de un duh adormit Chipul mi l-am zarit, pus acolo anume sa-mi spuna ca eu nu eram afara, ci ma aflam in a riului volbura tulburindu-l mai tare... Am totusi o mica satisfactie... Un batrinel cu riduri la ochi, nascute din zimbet de speranta, spalate cu rasarit de soare, sta pe mal si cu rabdare tine in mina o undita. Dupa a lui parere, mai este ceva bun in mine... Il inteleg... doar are amintiri frumoase ascunse in apa mea tulbure... nic 17 Aug. 2001 |
Desert Daca totul e desertaciune, atunci viata mea e un desert in care firele de nisip sunt ginduri si vorbe desprinse dintr-o inima de piatra arsa ziua de soarele dreptatii, inghetata noaptea de frigul singuratatii... Vintul, e timpul care se scurge dintr-o singura directie, ducind cu el totul... A rasarit, nu stiu cum, un lastar, a crescut vreo doua zile, apoi s-a uscat, fara floare... Am sperat cu rabdare, dar l-a pascut o camila, iar roua, oricit de binevoitoare, nu mai are unde sa se astearna... Asa ca stau si astept ca timpul sa dea la o parte nisipul sa dezveleasca stinca din mine... Poate vreodata, un Moise are s-o loveasca si printre dureri apa o sa tisneasca, si-n jurul meu va fi o asezare si viata-mi va fi o binecuvintare... nic 01 Aug. 2001 |
Safari Antilope negre ce goniti pe cimpiile mele cenusii, opriti-va doar in noapte! Hraniti-va cu vise si adapati-va dintr-o lacrima... Ziua, sa alergati intruna! Nu merita sa zaboviti pentru un smoc de iarba... Altfel, leii o sa va inhate! Si o sa muriti muscate sub barba... Cele care totusi veti fi prinse, nu uitati sa ma anuntati cu mugetul vostru dinainte de intrarea in cimpiile viselor si mai ales, cind veti fi la pamint nu uitati sa priviti cerul, sa va pastrati echilibrul... Luati si durerea cu voi... eu oricum, ma voi simti pustiit fara antilopele mele insetate ziua de alergatura, stimparate cu vise in noaptea lacrimilor... nic 22 Aug. 2001 |
Art 2 |
,,Ce am scris, am scris..." Ioan 19:22 |
Nerabdare De-ar veni si la mine ingerul care aduce vesti nastrusnice sa-mi spuna ca mult asteptatul neobisnuit se va intimpla foarte curind, in sfirsit... As avea atunci probleme cu rabdarea, nu mi-as mai gasi astimparul, si m-ar durea, trezindu-ma noaptea brusc, capul de atita bucurie... L-as intreba cu oarecare banuiala: "Ce e sfera aceea cu sclipiri albastrii?" El cu siguranta mi-ar spune: "E Pamintul - locul unde ar trebui sa-ti astepti implinirea vestii!" Nedumerit as spune: "Dar eu unde ma bucur acum?" si el cu vadita ingrijorare mi-ar raspunde apasindu-ma usor cu aratatorul pe caracter: "Te indrepti un pic cam devreme spre al noualea cer!" Trimite-mi vestea aceea, Doamne, sa ma bucur de ea printre ai mei, sa traiesc cu intensitate momentul, durata sau, vesnicia implinirii ei... Doamne, stiu ca ai o veste "traznet" pentru mine, dar oare chiar nu ai acum, nici un inger liber pe linga Tine? nic 29 Aug. 2001 |
Ciotul M-am impiedicat de un ciot odata in goana mea catre zona interzisa, zona preferata... N-am cazut ci mi-am continuat drumul cu gindul insa inapoi la micul ciot, care mi-a furat elanul... Desigur, explorarea zonei n-a mai fost aceeasi, ma durea piciorul, ochii imi erau larg deschisi, cautam fericirea... Dintre lucrurile multe ce-mi stateau in fata si intre toate cele pe care le lasam in spate, durerea si ciotul aveau pentru mine un inteles aparte... Era un ciot puternic, va asigur! M-am intors deci sa-l respect... m-am aplecat sa-l vad mai bine, parindu-mi-se suspect... Da! Acest secret trebuie sa-l divulg: ciotul nu era altceva decit un fulg din aripa unui inger pazitor... nic 02 Sep. 2001 |
Kusadasi 2001 Soarele s-a aratat de dupa munti, i-a zimbit marii si ea s-a-ndragostit pe loc de stralucirea lui... Dar soarele se inalta mereu, mai mult, iar marii i se parea ca se-ndeparteaza. Atunci, seducatoare marea, a-nceput sa-si unduie silueta si s-a impodobit cu margele albe pe creasta fiecarui val... In mreaja astfel intinsa, soarele s-a prins si a-nceput sa alunece spre mare, in jos. S-au intilnit pe la opt si jumatate intr-o imbratisare prelunga si rosie... un nor s-a nascut din atingerea lor fierbinte, un nor ce are in el o stralucire aramie, un nor ce poarta cu el din apa marii, un nor ce ascunde in el bataile inimii mele ce sta sa ploua inapoi in mare cu lacrimi spalind umbra norului, reflectind in stropi stralucirea soarelui... nic 28 Iul. 2001 |
Sens Drumul e tot mai lung si mai prafos, dar nu-i nimic, m-am obisnuit... De-acum stiu: pericolele, vin din dreapta si tintesc gindurile... Tristetile vin din stinga, si-mi biciuiesc obrazul de cremene. Ele nu ajung la inima si chiar de-ar ajunge, inima mea e tare... Am grija de ea, o pastrez, ii ofer cele mai bune conditii interioare. Uneori ma opresc, sa se odihneasca, timp in care o hranesc cu piine plamadita din amintiri, coapta in foc de iubire... Apoi, ii potolesc setea lasind-o sa se scalde intr-o mare de pace, sub lumina de stele cazatoare... Cind doarme, stau de veghe rugindu-ma pentru dorintele ei pe care mintea nu le intelege... E bine asa, doar ea - inima, ma va ajuta sa ajung inainte sa mor la ochii umezi in care, am sa-mi revad chipul iertat de vina de a fi strabatut drumul de dor... nic 04 Sep. 2001 |
Solutie salina Sunt legat, deci, complimentele mele adresate dor, în tacere. Cuvintele ce razbat, afara sunt grele, dar mai sarate ca aurul ce ma leaga... Le arunc în zare dar le regasesc in adîncul marii ca pe o epava profunda, greu accesibila, pusa la pastrare... Apoi încerc sa tac, dar mi se aude inima batînd apropouri în continuare... O auzi, o întelegi, i-ai prins ritmul? Nu folosi aparate speciale doar uneori, cufunda-ti inima în mare... Marea fiind sarata, si inima ta va începe... nic 06 Sep. 2001 |
Jar "Arde mocnit!" observa îngrijitorul... "Nu-i nimic! - i s-a spus - asa, pastreaza caldura mai bine, si tine mai mult, si-o sa razbata pîna dincolo..." "Dincolo, unde?" "Nu stim, dar vom afla cîndva, la vreme... Important e ca tine toata iarna... Tu, ai grija de vatra!" "De parca s-ar putea stinge vreodata..." - zise dintîiul oftînd putin... manunchi de iubire, uitata, zdrobita iubire fierbinte, iubire mocnita... nic 08 Sep. 2001 |
Frunze si vint Haide toamna asta sa fim doua frunze: una rosie, una galben-cenusie, sa murim deodata din mindria de inaltime sa ne desprindem de creanga ce ne retine, sa plutim impotriva pe o adiere de vint sa cadem incet la pamint una peste alta. O raza de soare, sa ne incalzeasca, sa ne ploua, sa ne-ndoiasca intr-o imbratisare amorala, iubind pina la primavara. Sa ne trezeasca naiv un fir de menta rasarind... Si ce daca ne-au crescut copacii atit de departe si atit de falnic? Nu sunt oare doar doua feluri de frunze: care au cazut si care urmeaza sa cada? Va fi un vint puternic... nic 10 Sep. 2001 Nevoie Doamne, ti-am dat hamul inimii mele, asa cum zic Cartile... Tu stii foarte bine ce forta are stii si de ce e in stare, si mai stii, ce greu e de tinut in friu totul... Multumesc, ca desi iti apartine, mi-o lasi sa-i dau de mincare, s-o duc la plimbare si pe deasupra imi trimiti resurse, de buzunar, pentru a o mentine in galopu-i hoinar, calda si buna si vie... Inainte sa inchei am o rugaminte: daca se poate, te rog trimite mai multa iubire... mult mai multa iubire... nic 14 Sep. 2001 "M" A-nceput scoala, am deschis Abecedarul si am gasit prima greseala... Alfabetul nu incepe cu "A" cum cred cei mai multi El incepe cu "M" de la "Mijloc". De ce sa privim lucrurile doar din afara si sa nu le patrundem esenta care se afla in miez? Probabil, ne temem c-o sa doara... "M" e simetric, ca "O", dar mult mai echilibrat... Si este mai stabil ca "A", care sta doar pentru ca e proptit... altfel, ar cadea... De mai sta mult asa, va ajunge un mare "X"... "M" sta in doua picioare, fix, precis departate, unite flexibil si articulat... si desi e atit de evident, nu oricine stie ca in structura lui, e un "M" perfect. El seamana cu un inger ce ascunde intre aripi, un secret! Nu, nu... nimeni nu ma va convinge ca alfabetul poate incepe cu altceva decit cu "M". nic 15 Sep. 2001 Prastie M-am rugat sa fiu dupa inima Lui. In scurt timp, am omorit; mai intii un leu, apoi un urs... Unii ma cred viteaz... Insa, un copil care tresare la strigatul de noapte al unei bufnite si se ghemuie stringind perna in brate, sunt eu, cu nimic mai breaz... N-am facut nimic, niciodata doar mi s-au intimplat vise in care se facea ca eu insumi eram o piatra... nic 20 Sep. 2001 Presiune De cind nu mai pot sa nu te iubesc, in pieptul meu e o presiune atit de mare, ca daca mi-ai infige un creion in inima virful i s-ar preface pe loc in diamant... Daca as muri, n-ar avea mare importanta Cel putin, ai putea zgiria cu el pe o sticla mesaje cu radacina in inima bolnava de transparenta... Daca ai scapa sticla in imensitate, ar lua cursul unui curent si ar pluti la nesfirsit, aparent dar intr-o zi, tot s-ar lovi de mal... Zgiriata cum ar fi, sticla s-ar sparge tocmai pe la mesaje, apoi cioburile macinate de valuri, s-ar face nisip si un maestru, de nu stiu unde venit, ar fauri din el o cupa, din care ai putea, sa-ti bei fericirea... nic 23 Sep. 2001 VISA Mi-a incoltit un gind verde, venit de la guvernantii mici si verzi, sub forma de protocol de externe... Gindul se refera la o ambasada (sau macar un consulat... cum crezi...), deschisa aici pe teritoriul meu... Ai putea sa-i propui asta printului tau, desigur, discret si foarte diplomatic, intr-un moment prielnic cind... pur si simplu, simti nevoia sa respiri inafara... N-ar trebui sa faci nimic... doar uneori, sa acorzi cite o viza temporara de sedere la zidul cu plingeri de la voi din tara... In schimb, aici intr-o oaza, am putea sta la o cafea, vegheati fiind de un personal specializat in supravietuirea prin desert... nic 26 Sep. 2001 Surplus Cei doua zeci si noua de arginti erau destui doar pentru o sarutare. Te rog sa ma intelegi, ca nu puteam plati numai cu ei, intreaga tradare... In viitor, voi fi mai pregatit... Pe tarm voi sta, cu firul intins, la pescuit pina un peste mai bogat, cu doua drahme in gura puse acolo de mina celui tradat in semn ca nu imi poarta ura, se va prinde in undita... Pestele? Am sa-l eliberez... Drahmele? Pe una, o tin amintire... Pe cealalta ti-o inminez, s-o ai rezerva pe cind vei ramine in salba, cu doar noua monezi... nic 30 Sep. 2001 Pamint Pamint sunt, deci ginduri incoltesc, se infig sa rasara printre pietre razbesc afara... Pamint viu sunt, deci pune numai seminte bune, apoi iar pamint; la sfirsit, frunze... nic 01 oct. 2001 Impotrivire Nu stiu cum vine, dar sunt impotriva ta doar cind ma apropii de tine... Ma-mpotrivesc ca lutul in mina unui olar... si chiar de nu pare, poti face orice din mine, ma rog doar, sa-ti vina gindurile bune... Uneori mi-e teama, cum ai o viata ocupata, c-am sa ma usc fara forma, ca vei lasa treaba neterminata... si stii bine ca doar lacrimile mai pot sa inmoaie praful din care m-am nascut adus de-o pala de vint intimplatoare, pe palmele tale sarate... si ude... Si lacrimi, nu mai sunt... Nu-ti pasa de-o bucata de lut care se roaga sa fie atinsa, inteleasa... in asteptarea unei forme inainte de a fi arsa? nic 07 Oct. 2001 Uneori Uneori se mai intimpla, corabia ta, sa stea ancorata in acelasi port linga corabia mea... Am putea sa ne intilnim in circiuma sau in biserica... Totusi mai bine ar fi in farul inalt... De-acolo de sus, s-ar vedea cum corabiile noastre se ating leganindu-se fara sa se sfarime, parca intelegindu-se ca unele care au fost purtate prin aceleasi nelinistite ape... Nici una nu se gindeste ca i se rupe parima care o tine legata de doc... Din far, se vede mai bine cum catargele li se contopesc intr-o iluzie trecuta atunci cind, ajutate de valuri, se inchina una spre alta salutindu-se, usor mingiindu-se, cu pinzele miscate de un suflu frivol... Parca stiind inca de la andocare ca fiecare se va pierde din nou de cealalta, aiurea in zare spre idealuri neatinse de cineva vreodata, se lasa in mare incet, sub fiecare incarcatura adaugata, ce trebui-va dusa la capat chiar impotriva vintului... Sa ne suim deci, sa privim corabiile in port, pina nu se umple farul de vizitatori... Minutele, din firea lor putine, trec mult prea repede, uneori... nic 09 Oct. 2001 Pregatiri... Preocuparea pe care o gasesc, impregnata in intreaga mea fiinta, cea mai intensa, difuza, ascunsa, dusa pina dincolo de vointa, este sa te iubesc... Inima mea, i-a convocat pe toti la o sedinta sa le imparta sarcini: le cere ochilor vigilenta, sa nu piarda din vedere nici un centimetru de zare. Le cere urechilor sa asculte atente, sa nu le scape vreun cuvint a carui interpretare ar putea sa insemne parola de deschidere... narilor, sa adulmece orice mireasma desprinsa din parul tau sanatos, atent distinsa de izul miinii lui Fat-Frumos... Gura se va feri de orice vin, pastrindu-se insetata, pina va da de ambrozia fermecata, imbatatoare prin bunatatea pe care ai obiceiul sa o risipesti inafara... Mintea n-a prea vrut sa participe, dar a fost totusi atrasa de mister... Ea raspunde de aprovizionarea cu argumente ajutind la indeplinirea sarcinilor tuturor. Miinile vor da fuga la piata sa cumpere condimente ce vor fi puse la borcan, alaturi de iubirea murata, dar apetisanta rezerva pentru iarna rece, care s-arata... Tot ele, vor impodobi pomul de iarna cu multe luminari sa le vezi de departe daca in anumite imprejurari, te vei rataci in noapte... Si va fi foc in vatra si piine pe masa si miros de mere si bucurie in casa si sclipiri printre gene si sosete uscate si o patura de cuvinte blinde si calde, pe care chiar acum, nu pot sa ti le spun... nic 13 Oct. 2001 As scrie... De mi-ai intelege mesajele, nu mi-ar mai veni sa ma culc pe mina amortita de asteptarea altor si altor versuri... De mi-ai intelege mesajele, as scrie pe apele in care te scalzi sperind ca au sa-ti intre sub piele cuvintele mele... De mi-ai intelege mesajele as scrie pe vint, sperind ca au sa-ti treaca dincolo de gind plutirile, mingiierile... De mi-ai intelege mesajele, as scrie pe pamint, presarindu-ti cararile cu boabe insiropate de iubire, care sa-ti moaie picioarele... De mi-ai intelege mesajele, as scrie pe foc, intr-o armonie tot ce in taina, sa cinte stie inima framintata in propria-i framintare... nic 20 Oct.2001 Linia visului Azi, am dormit o ora in plus, dupa ceasul lumii... M-am trezit mai odihnit ca altadata, cind dormeam cu ingrijorarea c-am sa ma trezesc, in timpul unui gind despre tine, la realitate... Motivul lungirii somnului, a fost urmarea liniei visului... un vis in care se facea ca dupa ceasul lumii, dorm o ora in plus, ora in care, linia visului ma duce spre tine... si dincolo de tine mi se afla tot viitorul, iar inainte de tine nu mai sunt decit amintiri ce tot vin pina tirziu, urmind linia visului, dincolo de viitor spre clipa de care, inainte sa ma fi nascut, mi-a fost dor... Si dupa cum spuneam... M-am trezit multumindu-I Creatorului pentru speranta, pacea si iubirea care-mi vegheaza credincioase indepartarea mea inceata, spre realitate, urmind linia visului... nic 28 Oct. 2001 De vina Au venit valuri care au distrus tot ce era in calea lor. Totusi, vintul era de vina... Unui canar i-au inghetat trilurile. Statea in colivia leganinda cu ghearele inclestate in ele insele, avind deja piciorusele tepene. Totusi, vintul era de vina... A ars o holda, cu o noapte inaintea seceratului. Bietul om, privea cu parul zburlit cum singurele paie ramase (cele din palaria lui), se rostogoleau pe miriste - innegrindu-i-se... Totusi, vintul era de vina... Vedeam toate astea si mi se uscau ochii, urechile se inroseau, iar buzele mi se crapau la fiecare clantanit. Peste toate, se auzea un suierat in pieptul care ma ardea adinc... Oare... vintul? nic 31 Oct. 2001 Apa vie Te tin in mina, si te admir; esti frumoasa, dar esti de gheata Daca incerc pe indelete sa te-ncalzesc putin, te topesti si te scurgi printre degete Daca te beau, pling ca mi se face dor de tine si evadezi odata cu lacrimile Tu... esti atit de libera! nic 01 Nov. 2001 Gheata si sare Incet, incet, m-am dezbracat de toate versurile Au mai ramas citeva - putine, iar soarele-i la asfintit... Punind la socoteala frigul care ma invaluie, n-ar fi de mirare sa pastrez citeva pentru mine... Sunt vinat, dar nu dau inapoi, ci pasesc inainte si voi trece gol si zgribulit, prin apa care se-ntinde rece. Cind imi va ajunge la glezne, am sa privesc in urma, la focul apus departe, in zare... Prefacindu-ma in sare, imi va fi lesne sa opresc inghetarea... Desi pare putin ciudat, lucrul acesta s-a mai intimplat, altfel, nu-mi explic marea. Acolo unde lumina nu poate topi gheata, sarea ne tine vie speranta... nic 02 Nov. 2001 Stele Cind privesti stelele, gindeste-te ca cele mai tinere sunt batrini... Stralucirea le vine de la argintul din parul lor. Ei si-au petrecut viata albind, pasindu-le de neascultatori si invatindu-i sa se intoarca pe calea dreptatii. Acum se odihnesc de neprihanirea in care au umblat si se scalda in dragoste de Creator reflectindu-I harul in amintiri inainte-mergatoare... nic 07 Nov. 2001 Dincolo Mi-ar place sa ne intilnim incet, pe o alee rotunda de aur, ce trece prin spatele fintinii din care tisneste timpul etern si sa-ti spun: "Ingerasul meu drag, cit de mult ma bucur sa te revad! Iti amintesti de vremurile cind..." Si uite asa, sa incepem sa depanam amintiri eterne; sa ne explicam pe indelete tot ce a ramas neinteles si sa ridem, bucurosi de naivitatea noastra pe care Tatal a folosit-o sa ne tina la Sine pe amindoi, pentru totdeauna... Astfel dar, in naivitatea mea ma rog si acum pentru asta... nic 08 Nov. 2001 Efect Le-am vorbit stincilor si m-au inspaimintat ecourile M-am gindit la foc si am adunat cenusa Inima a batut cu putere si mi s-au incalzit obrajii M-am batut cu pumnul in piept si a sunat a gol M-am rugat pentru iertare si am primit asteptare nic 09 Nov. 2001 A nins... Asta noapte a nins marunt si totu-i rece In mar sta o frunza, ninsa si ea Toata toamna a batut-o vintul sperind ca o va lua... Somnoros fiind, de dimineata i-am dispretuit incapatinarea cu care isi amina caderea tinind povara de gheata, dar ea, astepta... La amiaza am inteles-o stiind, cum primavara trecuta, doar un mugure fiind, privea cu uimire o floare invecinata Era fascinata... E seara si stie ca va cadea, dar acum e multumita mai mult ca oricind, ca a fost si ea chiar daca numai pentru o clipa, alba, imaculata... Cu capul pe perna umeda atinsa de coada ochiului, imi vin in minte petalele primaverii... Voi adormi, invaluit in ceata intrebarii: Din tot ce-am spus si ce am scris, a fost ceva aievea oare, sau a fost totul doar... un vis? nic 20 Nov. 2001 |
